Economia românească se află într-o recesiune economică severă. În primele 9 luni ale anului curent, produsul intern brut (PIB) a scăzut în termeni reali cu 7,4% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Declinul economic prognozat pentru anul 2009 este în jur de 7,0%, o redresare moderată de peste 1,0% fiind anticipată pentru 2010.

            Dezechilibrul extern nu mai este o sursă de risc. ContracÅ£ia simultană a cererii interne ÅŸi a celei externe, pe fondul unei prudenÅ£e crescute, al încetinirii ritmului de creÅŸtere a veniturilor disponibile ÅŸi al menÅ£inerii unor standarde de creditare restrictive, a determinat o corecÅ£ie severă a dezechilibrelor externe de la valorile nesustenabile înregistrate anterior. Deficitul de cont curent anticipat pentru sfârÅŸitul anului este de 4,6% din PIB, în reducere cu aproximativ 7,2 puncte procentuale faţă de cel înregistrat în 2008 (11,8% din PIB, conform datelor revizuite ale BNR). Deficitul astfel rezultat devine sustenabil, fiind - în primele zece luni ale anului curent - finanÅ£at în proporÅ£ie de 94% din fluxul de investiÅ£ii străine directe ale nerezidenÅ£ilor, care pentru perioada menÅ£ionată au totalizat 3 720 milioane euro.

            Deficitul bugetar a devenit un factor de risc. Deficitul bugetului general consolidat în primele zece luni ale anului curent a fost de 5,1% din PIB. Acesta a fost determinat ÅŸi de diminuarea veniturilor bugetare pe fondul intensificării efectelor crizei economice. SituaÅ£ia din 2009, când unui deficit extern prognozat de 4,6% din PIB îi corespunde un surplus extern al sectorului privat de aproximativ 2,7% din PIB nu este nici normală, nici sustenabilă. Este de aÅŸteptat ca, odată cu reluarea creÅŸterii economice, sectorul privat să înregistreze din nou deficite. Pentru ca deficitul de cont curent al României să rămână în limite sustenabile, este necesar ca începând cu anul următor deficitul bugetar să se restrângă sub valoarea de 7,3% din PIB estimată pentru anul acesta.

            În primele luni ale anului curent au avut loc corecÅ£ii importante la nivelul pieÅ£ei bursiere, iar volatilitatea cursului de schimb al monedei naÅ£ionale a fost mai ridicată până la momentul semnării acordului cu instituÅ£iile financiare internaÅ£ionale.

            Încheierea în prima parte a anului curent a unui acord financiar extern multilateral cu Fondul Monetar InternaÅ£ional, Uniunea Europeană, Banca Mondială ÅŸi alte instituÅ£ii financiare internaÅ£ionale a avut loc pe fondul:

·         Unei volatilităţi ridicate a pieÅ£elor financiare, caracterizată de un risc crescut de abandonare a investiÅ£iilor ÅŸi retragere a capitalurilor investitorilor străini în special din economiile emergente;

·         Combinării efectului crizei financiare internaÅ£ionale cu următoarele dezechilibre macroeconomice specifice economiei româneÅŸti:

–            Ponderea ridicată a deficitului de cont curent în PIB (12,3% în 2008) ÅŸi finanÅ£area într-o proporÅ£ie crescândă a acestuia prin acumularea de datorie externă pe termen scurt.

–            Acumularea de datorie pe termen scurt, preponderent privată, care a alimentat ritmuri nesustenabile de creÅŸtere a creditului neguvernamental ÅŸi a crescut riscul de imposibilitate a rostogolirii respectivei datorii în momentul amplificării crizei internaÅ£ionale ÅŸi al reducerii lichidităţii pe plan internaÅ£ional.

–            Prociclicitatea politicilor fiscală ÅŸi a veniturilor - deficitul bugetar s-a adâncit de la aproximativ 1% din PIB în 2005 la 4,9% din PIB în 2008, iar politica veniturilor a alimentat creÅŸterea substanÅ£ială a salariilor din sectorul public, acestea ajungând să se situeze peste nivelul salariilor din sectorul privat. De altfel, pe fondul atât al creÅŸterii salariilor individuale, cât ÅŸi al majorării numărului de angajaÅ£i din sectorul public, ponderea cheltuielilor cu salariile sectorului public în PIB a crescut de la aproximativ 6% în 2004, la 9% la sfârÅŸitul anului 2008 (ceea ce înseamnă că respectivele cheltuieli au crescut mai repede decât PIB), generându-se astfel un deficit suplimentar de peste 3% din PIB. Derapaje s-au înregistrat ÅŸi în politica pensiilor, unde prin corelarea de facto a evoluÅ£iilor pensiilor din sistemul public cu nivelul anual al salariului mediu pe economie, s-a generat un deficit bugetar structural (pe termen lung) de aproape 2% din PIB, ÅŸi aceasta fără a se lua în calcul evoluÅ£ia prognozat negativă a indicatorilor demografici.

–            Avansul mai rapid al salariilor reale faţă de productivitatea muncii până în anul 2008. În condiÅ£iile unei pieÅ£e a muncii tensionate, creÅŸterea veniturilor exprimată în termeni reali s-a situat peste creÅŸterea productivităţii, alimentând presiunile inflaÅ£ioniste.

–            PersistenÅ£a crescută a inflaÅ£iei, alimentată ÅŸi de existenÅ£a unui exces de cerere ridicat, a limitat amplitudinea ajustărilor operate de BNR asupra ratei dobânzii de politică monetară.

Din perspectiva autorităţilor române, motivaÅ£iile unui asemenea acord au fost ÅŸi rămân:

·         Limitarea impactului, mai mare de altfel decât cel anticipat iniÅ£ial, al crizei internaÅ£ionale asupra economiei româneÅŸti. Astfel, s-au evitat ajustări ce puteau deveni nesuportabile la nivelul populaÅ£iei ÅŸi al agenÅ£ilor economici;

·         Îmbunătăţirea perspectivelor privind evoluÅ£ia economiei româneÅŸti, sustenabilitatea ÅŸi coerenÅ£a la nivelul politicilor publice prin angajamentul faţă de aplicarea unor reforme în domenii convenite cu instituÅ£iile financiare internaÅ£ionale într-un interval de timp prestabilit.

·         Accesul cu costuri relativ scăzute la fonduri menite să substituie eventuala diminuare majoră a fluxurilor de capital către economia românească.

            Încheierea acordului cu instituÅ£iile financiare internaÅ£ionale a indus o serie de efecte pozitive imediate, respectiv:

·         Asigurarea resurselor privind finanÅ£area externă atât prin atragerea treptată a resurselor împrumutate, precum ÅŸi prin intermediul „IniÅ£iativei de coordonare în domeniul bancar pentru România", prin care băncile-mamă ale principalelor instituÅ£ii de credit cu capital străin din România s-au angajat în a menÅ£ine expunerea respectivelor grupuri faţă de România ÅŸi să majoreze capitalul acestor instituÅ£ii, pentru a face faţă eventualelor efecte negative ale crizei economice. De altfel, în prima jumătate a anului curent, gradul de rostogolire pentru datoria externă a fost de aproximativ 82%, peste proiecÅ£iile din programul iniÅ£ial agreat cu instituÅ£iile financiare internaÅ£ionale;

·         Atenuarea volatilităţii cursului de schimb al monedei naÅ£ionale, odată cu diminuarea riscurilor legate de finanÅ£area externă;

·         Reducerea primei de risc percepută de investitorii străini pentru România.

       La nivel internaÅ£ional, o serie de indicatori economici tind să sugereze o stabilizare a activităţii. Există totuÅŸi o serie de riscuri potenÅ£iale care pot încetini tendinÅ£a curentă:

·         Relansarea economiei SUA ÅŸi a unor economii din zona euro a fost generată în principal de măsuri cu un caracter temporar. Perspectiva datoriei publice foarte ridicate în multe ţări dezvoltate va pune o presiune crescândă pe rata dobânzii. Astfel, viteza de revenire a economiilor ar putea fi încetinită.

·         Efectele stimulului fiscal din aceste ţări, precum ÅŸi ale ajutoarelor financiare acordate sectorului financiar se vor diminua pe parcursul anului 2010.

·         Creditarea va continua să fie limitată pe un orizont de timp mediu. Este de aÅŸteptat ca economiile din Europa să fie mai puternic afectate deoarece creditarea prin intermediul sistemului bancar este predominantă.

·         AbsorbÅ£ia lentă a ÅŸomerilor poate genera tensiuni sociale.

·         Contextul regional este incert. Posibilitatea unei contagiuni datorate devalorizării monedelor unor ţări baltice este încă destul de ridicată.

            Economia României este puternic integrată în economia UE, astfel încât orice ÅŸoc negativ extern se va propaga rapid la nivel intern.