Bună ziua! AÅŸa cum domnul prim-ministru Emil Boc a spus astăzi, am avut prima lectură a legii educaÅ£iei naÅ£ionale. În primul rând, vreau să mulÅ£umesc celor de la Ministerul EducaÅ£iei, secretarilor de stat, consilierilor, precum ÅŸi celui care este mentorul acestui proiect, domnul profesor Mircea Miclea, pentru a fi participat la acest efort care a dus, iată, la doar două luni ÅŸi jumătate de la preluarea mandatului, la prezentarea în Guvern a legii educaÅ£iei naÅ£ionale în primă lectură. Această lege va fi în dezbatere publică două săptămâni, după care va fi adoptată în formă finală de Guvernul României, urmând ca ulterior să fie trimisă Parlamentului pentru dezbatere ÅŸi adoptare.
Sunt câteva elemente pe care consider că trebuie să le menÅ£ionez. În primul rând, doresc să spun că principalul merit al acestei legi este că e coerentă. Toate opÅ£iunile majore din această lege sunt rezultatul unor studii foarte bine fundamentate, rezultatul unui diagnostic făcut de comisia prezidenÅ£ială în ceea ce priveÅŸte sistemul educaÅ£ional din România. Actuala formă a legii respectă întru totul Pactul naÅ£ional pentru educaÅ£ie ÅŸi Strategia de dezvoltare a educaÅ£iei, elaborată în 2009 ÅŸi semnată de toate sindicatele ÅŸi mai multe ONG-uri. Cred că dezbaterea publică asupra acestei legi a educaÅ£iei poate să reprezinte un punct foarte important pentru România. De ce spun acest lucru? Pentru că putem demonstra, cred eu, partidele de guvernământ precum ÅŸi opoziÅ£ia, societatea civilă, sindicatele, ONG-urile, că putem să discutăm raÅ£ional pe o fundamentare foarte bună a un proiect esenÅ£ial pentru România ÅŸi să depăşim barierele politice, care sunt fireÅŸti, pentru a găsi cele mai bune soluÅ£ii în ceea ce priveÅŸte educaÅ£ia din România.
Pe lângă ceea ce a spus domnul prim-ministru, eu voi spune câteva elemente cheie în ceea ce priveÅŸte această lege, urmând să răspund întrebărilor dumneavoastră în detaliu.
Mâine voi face conferinţă de presă la BucureÅŸti, urmând ca imediat după conferinţă să punem pe site-ul ministerului varianta actuală a legii educaÅ£iei, spre dezbatere publică.
În primul rând, în învăţământul preuniversitar este vorba de compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinÅ£ele unei educaÅ£ii într-adevăr moderne, cu cadrul european al calificărilor. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă consolidarea clasei pregătitoare, începând de la vârsta de 6 ani împliniÅ£i în învăţământul obligatoriu, precum ÅŸi terminarea învăţământului obligatoriu la vârsta de 16 ani. De ce? Pentru că la vârsta de 16 ani este legal să munceÅŸti, atât în România, cât ÅŸi în Uniunea Europeană. În Europa, din 29 de ţări asupra cărora avem o statistică, 21 de ţări au învăţământ obligatoriu până la vârsta de 16 ani. Concomitent cu consolidarea clasei pregătitoare la învăţământul obligatoriu, avem prevăzut în lege ca clasa a IX-a să treacă în ciclul gimnazial. Această măsură este una foarte importantă ÅŸi fundamentală, din punctul nostru de vedere, a cărei implementare va fi făcută în timp. Avem în vedere - ÅŸi vom discuta acest lucru în perioada de dezbaterea publică - o perioadă de 2-3 ani pentru a trece peste clasa a IX-a la gimnaziu. De ce dorim să facem acest lucru? Sunt două elemente fundamentale: în primul rând cea mai larg deschisă uşă spre abandonul ÅŸcolar în România, mai ales în mediul rural, este trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a. Aproximativ 20% dintre tinerii României din mediul rural părăsesc ÅŸcoala la sfârÅŸitul clasei a VIII-a, fără a încheia învăţământul obligatoriu. Aducerea clasei a IX-a mai aproape de copii, mai aproape de casele copiilor, îi va Å£ine un an suplimentar în ÅŸcoală, un an care este foarte important pentru dezvoltarea psihologică a copiilor în perioada adolescenÅ£ei. Al doilea element foarte important în ceea ce priveÅŸte trecerea clasei a IX-a la gimnaziu este că acei copii care vor merge la liceu - ÅŸi noi dorim să generalizăm liceul - vor pleca de-acasă la o vârstă mult mai matură. Prin urmare, riscul ca ei să lase anul ÅŸcolar odată ce ajung într-o altă comună sau în alt oraÅŸ se diminuează substanÅ£ial.
Un al doilea lucru foarte important ÅŸi care reprezintă prioritatea zero este reforma culiculară, mai ales reforma procedurilor de evaluare. Este vorba despre un curriculum care urmăreÅŸte formarea de competenţă ÅŸi nu pe memorarea mecanică, împreună cu o mult mai bună corelare a programului ÅŸcolar cu viaÅ£a reală. Copiii nu mai trebuie să înveÅ£e lucruri inutile, copiii nu mai trebuie să înveÅ£e mecanic. Iar un lucru esenÅ£ial pentru buna punere în practică a unui nou curriculum este faptul că examinările, evaluările vor fi coerente. Evaluarea elevilor va fi gândită ca un proces de remediere, nu doar constatare a unei stări de fapt. Examenele ÅŸi evaluările nu vor mai reprezenta o ghilotină pentru copii, nu vor mai reprezenta o sentinţă în ceea ce priveÅŸte orientarea ÅŸcolară a acestora. Examenele ÅŸi evaluările elevilor trebuie să reprezinte baza unui proces de remediere a învăţării ÅŸi să fie un proces coerent. Faptul că examenele sunt coerente cu curriculum-ul ÅŸcolar este de asemenea un progres semnificativ. La ora actuală, presiunea este imensă pe materiile care se dau la examene, de exemplu, la clasa a VIII-a, pe română ÅŸi matematică. Introducerea la sfârÅŸitul ultimului an de învăţământ gimnazial, la sfârÅŸitul clasei a IX-a, a unei evaluări transcurriculare /.../ face parte din efortul de a-i încuraja pe copii ÅŸi pe profesori să pună accentul pe toate materiile care sunt învăţate la clasă, ÅŸi nu doar pe două materii care se dau la examen.
O opÅ£iune fundamentală este accelerarea descentralizării ÅŸi depolitizării ÅŸcolii. Guvernul consideră că cele mai bune decizii legate de administrarea ÅŸcolii se iau la nivelul ÅŸcolii, iar cele mai bune decizii în ceea ce priveÅŸte reÅ£eaua ÅŸcolară se iau la nivelul judeÅ£ului. Prin urmare, descentralizarea se realizează pe mai multe paliere. Este vorba despre descentralizare administrativă, care se materializează prin implicarea comunităţii locale ÅŸi a părinÅ£ilor în viaÅ£a ÅŸcolii, iar directorul, cel care conduce ÅŸcoala împreună cu consiliul de administraÅ£ie, să fie ales de către consiliul de administraÅ£ie, care va fi compus din o treime cadre didactice din acea ÅŸcoală, o treime părinÅ£i ÅŸi o treime comunitatea locală. Descentralizarea curriculum-ului are două componente, de asemenea. În primul rând, 20%, respectiv 30% din curriculum în ciclul gimnazial ÅŸi liceal va fi decis la nivelul ÅŸcolii, iar 25% din timpul alocat clasei va fi decis de profesori. Este aici, dacă vreÅ£i, ÅŸi o opÅ£iune fundamentală a Ministerului EducaÅ£iei. Noi considerăm că profesorii României sunt capabili să decidă 25% din timpul alocat clasei ce anume predau la clasă, învăţământ de remediere, dacă este cazul sau de performanţă dacă este cazul, iar fiecare minut al profesorului la clasă nu trebuie să fie decis dintr-un birou al Ministerului EducaÅ£iei. Repet, este o opÅ£iune fundamentală pe care o facem, aceea de a considera corpul didactic din România ca fiind un corp didactic profesionist.
Reformarea politicilor în domeniul resursei umane. Cea mai directă corelare într-un sistem educaÅ£ional de calitate este realizată cu pregătirea cadrelor didactice. Un lucru pe care îl consider fundamental în această lege este că punem accentul pe formarea cadrelor didactice. Cum se va face în practică acest lucru? Cadrele didactice vor absolvi o licenţă, după care vor avea un master didactic. Noutatea este aceea că, pe perioada master-ului didactic, tocmai pentru a cointeresa absolvenÅ£ii cu licenţă în urma o carieră didactică, studenÅ£ii vor beneficia de burse de studiu care sunt finanÅ£ate de la bugetul de stat, iar aceste burse vor fi egale în cuantum cu salariul net al unui profesor debutant. Toate studiile educaÅ£ionale arată că cea mai sigură metodă de a avea un sistem educaÅ£ional de calitate este formarea profesională a cadrelor didactice ÅŸi a directorilor de ÅŸcoală. Eu cred că, pentru a avea într-adevăr un corp profesoral de elită, responsabilitatea statului este aceea de a participa financiar ÅŸi de a susÅ£ine puternic formarea iniÅ£ială ÅŸi formarea continuă a cadrelor didactice. Cred că aici este un semnal foarte puternic pe care îl dăm către cadrele didactice din România ÅŸi către cei care doresc să intre în corpul profesoral. De asemenea, în ceea ce priveÅŸte ocuparea posturilor, opÅ£iunea Guvernului este ca deciziile care se referă la angajarea, promovarea ÅŸi toate celelalte aspecte care au de-a face cu parcursul carierei unui profesor să se facă la nivelul consiliului de administraÅ£ie al ÅŸcolii, la nivelul ÅŸcolii.
Alt lucru important: considerarea educaÅ£iei timpurii ca o prioritate a sistemului de învăţământ. Cu cât un copil merge mai devreme la ÅŸcoală, cu atât rezultatele sunt mai bune. Există o diferenţă semnificativă între vârsta la care un copil intră într-un mediu educaÅ£ional structurat ÅŸi rezultatele sale ÅŸcolare. De aceea, vom investi masiv în educaÅ£ia timpurie, iar consolidarea clasei pregătitoare în ciclul învăţământului obligatoriu este o măsură în acest sens.
De asemenea, această lege conÅ£ine un capitol special în ceea ce priveÅŸte legea educaÅ£iei permanente. Vă dau doar două date statistice: în România aproximativ 1, 7% din cetăţenii României sunt implicaÅ£i în procesul de educare permanentă, pe când media în UE este de 11%.
În ceea ce priveÅŸte învăţământul superior, cred că pentru a realiza o adevărată modernizare a învăţământului din România este esenÅ£ial să modernizăm centrele de putere ale sistemului educaÅ£ional. La ora actuală, aceste centre de putere se află, aÅŸa cum este firesc, în universităţile din România. Corelarea universităţilor cu societatea românească, cu necesităţile pieÅ£ei muncii, cu necesităţile de formare a studenÅ£ilor este un element central al acestei legi. De aceea, o măsură fundamentală este ierarhizarea programelor de studii, iar ca rezultat al acestei ierarhizări - diferenÅ£ierea universităţilor ÅŸi concentrarea resurselor. Acest lucru înseamnă că universităţile vor fi diferenÅ£iate: acele universităţi care pot să meargă până la nivel de licenţă, universităţi care vor avea majoritar programe de licenţă, universităţi care vor avea majoritar programe de licenţă ÅŸi master ÅŸi - pentru cele mai performante dintre ele - universităţi care să meargă până la doctorat, respectiv post-doctorat. Concentrarea resurselor este de asemenea, un lucru foarte important. Dispersia resurselor într-o Å£ară ca România nu este, la ora actuală, o opÅ£iune. Am văzut ce s-a întâmplat cu dispersia resurselor, s-a diluat foarte mult conÅ£inutul programelor de studii din multe universităţi.
Reforma politicilor privind resursele umane. Este vorba aici de modul prin care sunt angajaţi profesorii universitari, cadrele universitare, un mod mult mai transparent şi mai dinamic.
Un alt lucru pe care l-am prins în lege este promovarea universităţii centrate pe student. O opÅ£iune majoră este aceea de a-i considera pe studenÅ£i drept membri cu drepturi depline ÅŸi obligaÅ£ii ai comunităţii academice. De aceea, reprezentativitatea studenÅ£ilor va fi de minim 25% în structurile de conducere ale universităţilor, acest lucru l-am discutat inclusiv în cadrul dialogului de ieri, pe care l-am avut la minister cu organizaÅ£iile studenÅ£eÅŸti.
Avem în vedere întărirea programelor de voluntariat. Întărirea ÅŸi recunoaÅŸterea programelor de voluntariat se va face prin acordarea de credite transferabile pentru cei care au activităţi de voluntariat, pentru că eu cred că implicarea în societate a studenÅ£ilor ÅŸi a tinerilor României este un lucru de care avem mare nevoie.
Un punct cheie în ceea ce priveÅŸte modernizarea sistemului de învăţământ superior este modernizarea managementului ÅŸi conducerii universităţilor. Implicarea societăţii, a factorilor externi în tot ceea ce Å£ine de deciziile care sunt luate în universitate este, din punctul nostru de vedere, o necesitate în România anului 2010. Senatele universitare vor fi, în baza acestei legi, alese prin vot democratic al membrilor comunităţii academice. Urmează ca Senatul să înfiinÅ£eze o comisie de concurs - care va fi formată din 50% membri ai comunităţii academice, 50% personalităţi externe universităţilor - iar această comisie să aleagă rectorul instituÅ£iei, care, la rândul său, îÅŸi va desemna echipa de conducere, respectiv prorectorii. Este o îmbinare a unor modele de conducere a universităţilor, în care comunitatea academică, respectiv Senatul, are un cuvânt greu de spus în ceea ce priveÅŸte politicile universităţilor, în ceea ce priveÅŸte alegerea conducerii universităţilor, dar ÅŸi factori externi universităţii pot să aducă acea plusvaloare care va permite universităţilor din România să fie mult mai bine corelate cu ceea ce societatea are nevoie.
FinanÅ£area universităţilor este corelată cu efortul de diferenÅ£iere a universităţilor pe cele trei categorii ÅŸi va fi realizată în funcÅ£ie de nivelul de excelenţă al fiecărei universităţi în cadrul propriei sale misiuni.