Domnule PreÈ™edinte al României,
Domnule Președinte al Academiei,
Doamnelor și domnilor miniștri,
Doamnelor și domnilor europarlamentari,
Excelențele voastre,
Doamnelor și domnilor,
Am să-mi structurez intervenÅ£ia pe trei componente: împliniri - sau beneficii - ale aderării României la UE, neîmpliniri ÅŸi lucruri care trebuie să fie făcute de aici înainte, din perspectiva mea.
Este clar că, dincolo de divergenÅ£ele care au marcat ÅŸi marchează clasa politică românească, totuÅŸi, în jurul obiectivelor fundamentale ale ţării a rămas unită - ÅŸi aici mă refer la integrarea în NATO sau în UE, obiective asupra cărora a existat coerenţă ÅŸi, în consecinţă, ÅŸi împliniri. Dacă am face un scurt ÅŸi, cu siguranţă, nu exhaustiv inventar al principalelor beneficii pe care România le are în urma integrării, în urma aderării la UE, acestea ar fi - foarte pe scurt, repet, ÅŸi fără a avea un caracter exhaustiv - următoarele: În primul rând, libera circulaÅ£ie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor ÅŸi persoanelor. Probabil că foarte mulÅ£i ne amintim cum înainte de 1989 visul de a putea călători în Europa părea irealizabil. A devenit o realitate ÅŸi acest lucru nu trebuie uitat.
În al doilea rând, investiÅ£iile străine directe, care au contribuit la creÅŸterea economică ÅŸi la modernizarea României - 44 de miliarde de euro în intervalul 2003-2010, având în vedere ÅŸi perioada de preaderare.
În al treilea rând, exporturile: 65,8% din exporturile României se desfăşoară cu state membre ale UE, ceea ce ne spune destul de mult despre dependenÅ£a noastră faţă de economiile UE ÅŸi despre faptul că avem obligaÅ£ia să ne creÅŸtem competitivitatea ÅŸi productivitatea internă pentru a face faţă unei asemenea competiÅ£ii.
În al patrulea rând, aÅŸ face referire la consolidarea statului de drept din România. Oricâte critici ar exista, câteva lucruri nu pot fi contestate. Statul de drept din România s-a perfecÅ£ionat în aceÅŸti ani. Libertăţile ÅŸi drepturile cetăţeneÅŸti au garanÅ£ii corespunzătoare standardelor europene, iar instituÅ£iile statului au început să funcÅ£ioneze aproape de standardele europene, chiar dacă unele lucruri mai trebuie în continuare să fie perfecÅ£ionate. M-aÅŸ referi la un criteriu, acela legat de independenÅ£a justiÅ£iei, ÅŸi v-aÅŸ invita să observaÅ£i cum în decursul timpului legislaÅ£ia a evoluat, astfel încât putem spune astăzi că, din punct de vedere procedural, din punctul de vedere al legislaÅ£iei, există toate garanÅ£iile ÅŸi mecanismele asigurate pentru funcÅ£ionarea independentă a justiÅ£iei.
Nu în ultimul rând, m-aÅŸ referi la fondurile europene, cei 35,4 miliarde de euro pentru acest exerciÅ£iu financiar, incluzând aici ÅŸi facilitatea Schengen, fondurile pentru agricultură, structurale sau de coeziune, care reprezintă o ÅŸansă, ÅŸi ministrul afacerilor europene a precizat foarte clar de departe că România are un avantaj în raport cu contribuÅ£ia pe care a dat-o la UE, din perspectiva sumelor pe care le-am atras ÅŸi mai avem ÅŸansa să le atragem în È›ara noastră.
Dacă ne uităm însă cu celălalt ochi, al neîmplinirilor, evident că nu putem rămâne indiferenÅ£i ÅŸi să nu constatăm câteva lucruri, obiectiv. La capitolul neîmpliniri, aÅŸ face referire - iarăşi, fără să am exigenÅ£a că voi cuprinde exhaustiv aceste neîmpliniri - la următoarele elemente să fac referire. În primul rând, mai există zece state ale UE care ne mai menÅ£in restricÅ£ii cu privire la piaÅ£a forÅ£ei de muncă. În al doilea rând, aÅŸ putea spune că, din nefericire, investiÅ£iile străine directe - care, repet, au adus ÅŸansa creÅŸterii economice ÅŸi a dezvoltării României din perioada de preaderare ÅŸi mai ales de postaderare - nu au fost folosite pe deplin din două perspective: în sensul că am avut ÅŸansa unei creÅŸteri economice consistente ÅŸi am ratat ocazia de a moderniza statul român în acea perioadă, când era mult mai uÅŸor să faci reforme structurale ale statului, compatibile cu exigenÅ£ele UE, ÅŸi în loc să facem acest lucru, din nefericire, am alunecat uneori pe panta populistă, demagogică, a unor politici care nu aveau susÅ£inere în economie.
Mă refer aici la ceea ce cunoaÅŸteÅ£i cu toÅ£ii - faptul că în 2007-2008 au fost majorări de beneficii sociale cu 70-80%, în condiÅ£iile în care, dacă ne gândim la Germania, care în 10 ani a reuÅŸit să facă o majorare de 22% a acestor beneficii sociale, iar România ÅŸi-a permis majorări de 70-80% într-un an ÅŸi jumătate. În loc să fi fost făcute acele majorări fără acoperire, era bine dacă ele mergeau în economie, în autostrăzi ÅŸi în alte lucrări de infrastructură care să modernizeze România. N-am ÅŸtiut să fructificăm acel avantaj al investiÅ£iilor străine directe ÅŸi al creÅŸterii economice care a urmat sau nu l-am fructificat pe deplin.
Fondurile europene rămân o neîmplinire, sub aspectul procentului de absorbÅ£ie. Nu e momentul acum să căutăm toÅ£i vinovaÅ£ii, ci doar să ne uităm că atunci când am intrat în UE, în loc să avem proiectele pe masă pregătite cu care să mergem imediat ÅŸi să aducem banii europeni, a trebuit să treacă doi ani până am început să acredităm programele care să atragă fonduri europene. După cum ÅŸi după aceea, ritmul de contractare n-a fost acela pe care ni l-am dorit. Astăzi, pe fondul de coeziune ÅŸi pe fondurile structurale, rata de contractare este de 64% ÅŸi, într-adevăr, anul 2012 este crucial din perspectiva evitării dezangajării de fonduri europene pentru România.
AÅŸ mai face referire doar la MCV; faptul că n-am reuÅŸit în aceÅŸti ani să eliminăm mecanismul de cooperare ÅŸi verificare pe justiÅ£ie rămâne o neîmplinire majoră a României, cu consecinÅ£e pentru fiecare cetăţean al acestei ţări. Unde suntem în momentul de faţă - ÅŸi vă dau doar o simplă analiză: deficitul de competitivitate al României faţă de media europeană este mai mic decât avantajul pe care îl avem în raport cu datoria publică europeană. Ca să mă explic: avem a patra cea mai mică datorie publică în PIB din UE, cu 61% mai scăzută decât media europeană, ÅŸi o productivitate cu 57% mai mică decât media UE. Aici cred că este cheia de la care trebuie să pornim: o productivitate cu 57% mai mică decât media UE - de aici, obiectivul major al României de recuperare a deficitului de competitivitate. Ce trebuie făcut? Doar câteva gânduri, concretizate în câteva propuneri. În primul rând, implementarea ÅŸi realizarea obiectivelor din Strategia 2020 a UE - n-o să le dau citire pentru că le cunoaÅŸteÅ£i, sunteÅ£i un public avizat - dar am să amintesc doar câteva dintre ele: rata de ocupare a populaÅ£iei cu vârsta între 20 ÅŸi 64 de ani să ajungă la 70%, în raport cu 63%, când era în 2010; sau investiÅ£iile în cercetare ÅŸi dezvoltare să ajungă la 2% din PIB, iar dacă vorbim de rata populaÅ£iei cu vârste între 30 ÅŸi 34 de ani absolvente a unei forme de educaÅ£ie terÅ£iară, se va ridica la 26,7%, faţă de 18%, în 2010. Åži nu în ultimul rând, promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei, ÅŸi ne-am propus reducerea cu 580.000 a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie ÅŸi excluziune socială. Sunt câteva elemente pe care le avem, din Strategia 2020, angajată în raporturile cu UE ÅŸi care trebuie făcută.
În al doilea rând, modernizarea statului; faptul că s-au făcut reforme, precum cele în domeniul Codului Muncii, în domeniul justiÅ£iei, în domeniul educaÅ£iei, în domeniul asistenÅ£ei sociale, în domeniul funcÅ£ionarilor publici ÅŸi al responsabilităţii fiscale, sunt reforme corecte, necesare, ÅŸi era bine dacă erau făcute în perioada de creÅŸtere economică, pentru că nu am fi cumulat ÅŸi efectele crizei iar populaÅ£ia să aibă atât de multe constrângeri. Dar am fost obligaÅ£i de data aceasta să le facem, n-a mai fost la dispoziÅ£ia noastră. De aceea, pe lângă aceste reforme, continuarea reformei companiilor de stat, o gaură neagră din ultimii 20 de ani sub aspectul competitivităţii ÅŸi al productivităţii, trebuie dusă pe cele două componente: privatizarea managementului sau restructurarea companiilor, în funcÅ£ie de situaÅ£ia fiecăreia - privatizare, restructurare, în funcÅ£ie de obiectivele specifice. Reforma sănătăţii sau reforma administrativă a ţării, pentru a putea să ne asigurăm că în exerciÅ£iul financiar următor fondurile europene vor fi mai uÅŸor absorbite ÅŸi din perspectiva mecanismelor procedurale, pentru că este mai uÅŸor ca în fiecare regiune, în fiecare judeÅ£, să se stabilească un program operaÅ£ional sectorial cu privire la prioritățile de acolo, decât să vină toÅ£i la BucureÅŸti ÅŸi, de acolo, să faci un program pentru întreaga Å£ară, care inevitabil nu va putea surprinde diferenÅ£ele specifice ÅŸi ceea ce are ca particularitate fiecare regiune sau fiecare judeÅ£.
În al treilea rând, păstrarea sub control a datoriei publice ÅŸi a deficitului, conservând ceea ce cu greu am câÅŸtigat prin efortul românilor.
În al patrulea rând, aderarea la euro până în 2015.
În al cincilea rând, utilizarea schemelor de parteneriat public-privat, pentru că aceste forme de dezvoltare au modernizat Uniunea Europeană ÅŸi este cazul ca ÅŸi România să le utilizeze; acum avem toată legislaÅ£ia în vigoare pentru implementarea proiectelor de parteneriat public-privat, pentru a aduce resurse suplimentare în economie, dincolo de banii intraÅ£i ca bani europeni.
În al ÅŸaselea rând, m-aÅŸ referi la aderarea la zona Schengen, în al ÅŸaptelea rând la eliminarea Mecanismului de Cooperare ÅŸi Verificare pe justiÅ£ie, în al optulea rând la utilizarea cu eficienţă a banilor europeni ÅŸi prioritizarea banilor din bugetul de stat pentru obiective care să poată fi finalizate, ÅŸi nu deschise obiective care niciodată nu mai ajung la faza finală È™i obiectivul Guvernului este ca în acest an să acorde cu prioritate cei 38,2 miliarde RON pe care îi are în buget pentru finalizarea obiectivelor de investiÅ£ii aflate în fază avansată de finalizare, ÅŸi nu pentru a demara lucrări noi, care înseamnă pierderea ÅŸansei finalizării celor existente.
Åži nu în ultimul rând, m-aÅŸ referi, în încheiere, la o componentă importantă: care poate fi atu-ul României în continuare în Uniunea Europeană? Da, agricultura poate fi o soluÅ£ie, pentru că avem capacitatea de a hrăni 80 de milioane de oameni, dar, din nefericire, încă importăm 60-70% din necesarul alimentar. Dar este o provocare ce poate fi o alternativă, unde să excelăm. Da, turismul sau domeniul energiei. Dar eu m-aÅŸ referi la un alt domeniu, pornind de la refacerea deficitului de competitivitate. M-am uitat în strategiile de competitivitate ale unor ţări din Uniunea Europeană. NemÅ£ii sunt hotărâÅ£i să-ÅŸi construiască cea mai eficientă economie verde. Cehii ÅŸi-au propus să devină până în 2020 a cincea putere europeană în cercetare, dezvoltare, inovare. Unde poate România să exceleze, fără a ignora agricultura, energia sau turismul? Eu spun: creativitatea ÅŸi industriile creative. Creativitatea este asul din mâneca românilor. România are ÅŸansa să intre într-o nouă etapă de dezvoltare mult mai dinamică ÅŸi mai creativă. România are atu-ul resursei umane pentru a fi parte a acestui val. PotenÅ£ialul uman ne poziÅ£ionează în rândul ţărilor celor mai bogate din punctul de vedere al ingeniozităţii ÅŸi creativităţii. Este recunoscut faptul că românul are creativitate, cu condiÅ£ia ca ea să fie direcÅ£ionată corect. Industriile creative îÅŸi au originea ÅŸi priceperea în talentul nostru individual, iar evantaiul industriilor creative este larg deschis, de la software, la arhitectură, design, film sau publicitate, iată tot atâtea domenii de creativitate în care românii pot excela. ForÅ£a economică a industriilor creative este mare în România. Aproape 2 din 10 salariaÅ£i, aproximativ un sfert din firmele din România ÅŸi a opta parte din exporturi provin din aceste industrii. Cred că printr-o strategie coerentă, România poate excela în domeniul industriilor creative.
Vă mulţumesc şi vă doresc succes conferinţei dvs.