Doamnelor şi Domnilor,

Am venit în faţa dumneavoastră nu doar pentru a revedea oameni prosperi, dinamici, lideri ai economiei noastre, am venit şi din respect pentru zecile, sutele de mii de locuri de muncă ce depind de munca zilnică pe care o depuneţi, precum şi pentru a face obişnuitele felicitări în moment aniversar.
Cred că propunerea pe care mi-aţi făcut-o de a discuta despre viitor, despre viziunea asupra României merită toată consideraţia. În cele ce urmează am să încerc să mă adresez decât foarte puţin la trecut, ca un element de referinţă şi mai ales voi încerca să mă refer la viitor, la ceea ce ar trebui să fie România viitorului.
Spuneam că am să fac o scurtă referinţă pentru a înţelege cum să proiectăm viitorul. Nu cred că nu putem să nu discutăm despre România dinainte de 1990. Tranziţia de la dictatura comunistă, de la economia planificată la democraţie şi capitalism este o experienţă unică pe care fiecare ţară a parcurs-o în felul ei. În ceea ce priveşte România, s-a putut remarca cu uşurinţă că a avut mai multe inhibiţii decât alte state foste comuniste din regiune, că a avut o moştenire care a grevat la nivelul clasei politice anumite decizii care puteau fi mult mai rapide şi mai oportune în toată perioada anilor '90. Ca atare, România s-a comportat mult diferit de alte state şi faţă de adevăratul ei potenţial. Am fost în postura în care a trebuit, cu multă umilinţă, să acceptăm în permanent păreri, sfaturi binevenite - şi cu bune intenţii fără îndoială - dar care ne puneau întotdeauna în aceeaşi postură: de a demonstra, de a ne arăta capacitatea clasei politice româneşti de a-şi asuma angajamente şi decizii importante. În final, multe din lucrurile care s-au întâmplat au fost realizate sub presiunea factorului extern mai mult decât la iniţiativa proprie.
Momentul aderării la Uniunea Europeană, însă, cred că reprezintă un punct de cotitură. România a reuşit să demonstreze, în final, că este capabilă să-şi respecte nişte angajamente luate în faţa partenerilor săi. Cred că din acest moment în care am fost primiţi în grupul european şi suntem trataţi ca membri ai grupului, avem obligaţia de a ne comporta ca atare. Cred că din acest moment, această poziţie în care ne-am aflat aproape 15 ani - de a accepta mereu sfaturi pentru că nu eram capabili să ducem la îndeplinire angajamentele sau obiectivele - trebuie radical modificată pentru ca ceilalţi să ne poată trata ca parteneri cu respectul cuvenit. Cred că este momentul în care România să îşi propună, dincolo de a demonstra că este capabilă să-şi achite obligaţiile, să îşi aducă propria contribuţie. Nu va putea să îşi aducă această contribuţie decât în măsura în care va reuşi să-şi depăşească condiţia actuală, ceea ce înseamnă să pună România în acord cu potenţialul ei geografic, demografic şi al resurselor în aşa fel încât România să fie pe poziţia care ar putea să o ocupe: a şaptea ţară din Europa, a şaptea putere economică a Europei.
Mulţi vor considera că este un obiectiv mult prea ambiţios. Nu este prea ambiţios, din moment ce ne propunem mai mult de atât - uitaţi-vă, de exemplu, la Japonia. Este a doua sau a treia putere economică a lumii fără să aibă, din punctul de vedere al potenţialului uman sau demografic, un element care să fie covârşitor în raport cu ceilalţi. Totuşi a reuşit această performanţă, care este clar că depăşeşte potenţialul natural.
Eu cred că România trebuie să îşi valorifice acest potenţial natural şi să încerce să devină o putere regională, o ţară respectată, o ţară care este tratată ca atare de partenerii săi. Este uşor să-ţi propui, este poate mai greu să-ţi reuşească. Cred că pentru a reuşi acest lucru avem nevoie de minimum cinci elemente. Dincolo de instituţii solide şi democratice – aici nu aş vrea să intru în terenul pe care l-a dezvoltat preşedintele României, pentru că nu aş face decât să repet o serie din chestiunile pe care domnia sa le-a prezentat -, cred că ar trebui să ne propunem să îndeplinim cel puţin cinci elemente.
În primul rând, crearea unei baze industriale solide şi diversificate, dincolo de un sector terţiar puternic. În ultima perioadă am văzut o serie de comentarii ale unor experţi ai Comisiei Europene, care indicau că Europa trebuie să devină din ce în ce mai puternică în sectorul serviciilor. Dezvoltarea serviciilor este caracteristică pentru această perioadă şi pentru Uniunea Europeană şi va deveni o caracteristică şi pentru România. Dar dacă Europa - şi România, care doreşte să fie bine integrată -, îşi doreşte să menţină avantajul pe care astăzi îl are în faţa multor ţări din lume, va trebui să continue să investească în domeniul cercetării şi dezvoltării. Dar pentru ca rezultatele cercetării şi dezvoltării să poată fi aplicate, este nevoie de o bază industrială. De aceea cred că pentru România astăzi este vital să-şi reclădească o bază industrială puternică, prin eforturile proprii, prin investiţiile străine care se realizează în ţară.
Al doilea element important este menţinerea cererii interne. Aceasta este o bază pentru creşterea economică şi realizarea acestui obiectiv permite ca bunăstarea să ajungă în toate sferele societăţii, la toate categoriile sociale.
Vorbeam mai devreme despre dezvoltarea unei baze industriale şi despre cercetare şi dezvoltare. Cred că un element esenţial vor fi investiţiile în domeniul cercetării şi dezvoltării în general, precum şi investiţiile în toate domeniile de activitate care, prin anumiţi stimuli economici, pot fi atrase mai mult sau mai puţin.
În ceea ce priveşte investiţiile în cercetare şi dezvoltare, o să vă dau câteva cifre care să reflecte evoluţia României în ultimii ani. Dacă în anul 2004, alocaţiile bugetare pentru cercetare însumau abia 0,2%, astăzi, în România, alocăm 0,7% din PIB - însemnând aproape un miliard de euro - ceea ce, într-o ţară ca România, nu este chiar neglijabil. Trebuie să continuăm pe acest drum, să ne atingem obiectivul de a aloca 1% fonduri publice pentru cercetare şi de a atinge obiectivele Agendei Lisabona de a aloca 3% din PIB - mă refer la fonduri publice şi fonduri private, pentru a transforma economia românească într-o economie cu adevărat competitivă.
Un al patrulea element fundamental pentru a da României posibilitatea să continue nu numai creşterea economică accelerată din ultima perioadă, ci să-şi atingă obiectivul de a ajunge a şaptea putere economică a Europei, este legat de necesitatea expansiunii firmelor din România în regiune şi în Europa în general. Este o provocare importantă şi cred că în acest moment putem să vedem că există un mănunchi de firme cu capital românesc care devin capabile să-şi asume dezvoltarea şi expansiunea în afara graniţelor ţării.
Un alt element important care poate contribui la realizarea obiectivului despre care vorbeam este de a promova Bucureşti-ul ca pe o capitală de anvergură regională, ca pe un centru financiar regional cu input puternic. Avem, desigur, o serie de alte elemente - cum ar fi Bursa regională de energie - care ar putea să contribuie şi să rotunjească acest profil al Bucureşti-ului viitor.
Cred că acestea ar fi, pe scurt, câteva elemente la care eu ţin foarte mult şi care cred că sunt perfect realizabile, cu un efort amplu, la nivelul întregii societăţi.
Sunt convins că România are acest potenţial. Are, în primul rând, capacitatea umană de a face faţă acestui efort. Pentru a realiza un astfel de obiectiv este esenţială asigurarea unei stabilităţi politice, la fel cum cele mai multe ţări europene au cunoscut o lungă perioadă de vreme în care şi-au clădit bunăstarea şi şi-au atins obiectivele pe care şi le-au fixat. Eu îmi doresc ca România, odată trecută de hopul viitoarelor alegeri, să poată să se gândească la un astfel de obiectiv care astăzi, datorită alegerilor care urmează, poate fi mai puţin în atenţia opiniei publice şi a decidenţilor (...)
Eu vă mulţumesc foarte mult pentru ocazia pe care mi-aţi dat-o de a-mi exprima un punct de vedere şi vă urez mult succes în activitatea dvs.
Vă felicit pentru contribuţia esenţială pe care aţi avut-o în dezvoltarea economiei româneşti!