Domnule preşedinte al Senatului, doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, onorat prezidiu, dragi colegi membri ai Guvernului, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Această moţiune de cenzură nu are nicio şansă. Am cel puţin două motive pentru a vă argumenta acest lucru. Primul motiv este acela că această moţiune de cenzură nu are aproape nicio legătură cu Codul Muncii. Această moţiune de cenzură nu are aproape nimic în legătură cu asumarea pe care am făcut-o în faţa Parlamentului, iar puţinele referiri cu oprivire la Codul Muncii fie sunt contradictorii, fie sunt copiate, fie reprezintă fraze goale fără conţinut. Al doilea motiv este acela că peste două treimi din textul moţiunii sunt doar atacuri politice şi reprezintă sloganuri populiste răsuflate şi demagogice. Asta arată faptul că alianţei socialiste nu îi pasă de locurile de muncă ale românilor. Pentru că dacă v-ar fi interesat locurile de muncă ale românilor, dacă v-ar fi interesat cu adevărat Codul Muncii, propuneaţi o moţiune de cenzură care să vină să analizeze Codul Muncii. În fapt, această moţiune este o simplă declaraţie demagogică şi populistă. Dacă ar fi să rezum într-o formlă plastică această moţiune de cenzură, m-aş referi la versurile lui Eminescu din poezia "Criticilor mei" cu următorul fel de a spune: "E uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune". Aceasta este definiţia moţiunii depuse de către alianţa socialistă. În fapt, acum sunt obligat să vin cu detalii şi să susţin ceea ce v-am prezentat.
Dragi colegi, doamnelor şi domnilor,
Autorii moţiunii invocă la pagina 8 faptul că nu înţeleg urgenţa adoptării acestui proiect. Pentru alianţa socialistă, amânările şi politica „Sfântu’ Aşteaptă” reprezintă calea de modernizare a României. Nu domnilor, aşa ceva nu este posibil! Aţi amânat în anii în care aţi fost la putere reformele statului şi aţi dus România pe marginea prăpastiei. Am fost nevoiţi, când am ajuns la guvernare, să luăm măsuri dureroase, împreună cu aceşti admirabili colegi, pentru a salva România de la colapsul economic - o temporară pierdere de popularitate - , dar am reuşit să stabilizăm economia ţării, să salvăm ţara de la colaps, să o îndreptăm spre creştere economică. De aceea, distinşi colegi din opoziţie, nu cu acest guvern puteţi promova politica, repet, lui „Sfântu’ Aşteaptă”, de întârziere a reformelor statului. Distinşii autori ai moţiunii recunosc chiar din textul pe care l-au depus faptul că piaţa muncii s-a schimbat din 2003, dată de la care datează actualul Cod al Muncii. Da, domnilor, s-a schimbat piaţa muncii, România a intrat în UE şi avem nevoie să ne adaptăm la dinamismul şi competitivitatea existentă în UE. Vrem să recuperăm decalajele care ne despart de UE? Trebuie să facem reforme inclusiv pe piaţa muncii. Vrem să stăm în continuare în aceeaşi apă călduţă în care ne-a obişnuit alianţa socialistă? Nu facem nimic. Ne-am asumat însă acest proces de modernizare şi o moţiune de cenzură nu ne va împiedica să mergem mai departe. În primul rând, vreau să spun răspicat tuturor acelora care ne văd şi ne ascultă: acest Cod al Muncii urmăreşte, în primul rând, să creeze o modalitate mai uşoară de a angaja şi de a fi angajat în România. Acesta este scopul de bază al noului Cod al Muncii pe care îl propunem: posibilitatea de a angaja mai uşor şi posibilitatea de a fi angajat mai uşor. În perioada care au urmat adoptării Codului Muncii în anul 2003, ce-am observat cu toţii? Şi înainte şi după Codul Muncii din 2003, rata de ocupare a rămas aceeaşi. Ce ne spune acest lucru? Că actualul Cod al Muncii nu este un factor stimulator, nu încurajează angajările. Intrarea în Uniunea Europeană, pe de altă parte, ne obligă să adoptăm directivele europene, care se aplică în Europa. Criza economică ne-a arătat cât de vulnerabili suntem în privinţa pieţei muncii prin faptul că avem o greutate în a realiza angajări în România, greutăţi în a avea un al doilea loc de muncă, greutăţi în a avea contracte de muncă pe durată determinată, greutăţi în a putea angaja oameni pentru proiectele europene cu o durată de trei, patru sau cinci ani. Şi noi ce facem? Ne prefacem că acest subiect nu există.
Guvernul şi-a asumat responsabilitatea de a veni în faţa dumneavoastră cu această modificare a Codului Muncii. De ce acum? Oricât de mult ar deranja alianţa socialistă, semnele pozitive din economie se înmulţesc. Am reuşit să stabilizăm economia, exporturile au crescut şi, după cum aţi putut vedea din datele existente, România a avut, în 2010, cel mai mare volum al exporturilor din ultimii 20 de ani. De asemenea, veniturile bugetare cunosc o evoluţie ascendentă. Am avut o uşoară creştere economică la sfârşitul trimestrului IV. Datele confirmă o evoluţie în acest sens şi în primul trimestru din 2011. Cu alte cuvinte, aceste semne încurajatoare există. Acum este momentul să reformăm piaţa muncii, să o facem mai dinamică, cu posibilitatea de a oferi mai uşor locuri de muncă, acum, când sectoare întregi ale economiei au început şi se pregătesc să-şi reia dezvoltarea şi vor începe să facă angajări. Acum este nevoie de un nou Cod al Muncii, care să înlesnească angajatorilor posibilitatea de a face angajări şi nu să limiteze această posibilitate, aşa cum, din nefericire, actualul Cod al Muncii, după cum ne-a demonstrat-o criza economică, este o piedică în momentul de faţă. Dacă vreţi să folosim o comparaţie, este exact ca atunci când, după o perioadă de boală, organismul începe să se însănătoşească şi ai nevoie să îi administrezi vitamine pentru a se întări şi a merge mai bine. De aceea avem nevoie acum de Codul Muncii, care va veni, pe de o parte, să aducă mai multe locuri de muncă, să aducă investitori în România, care aşteaptă această reformă a muncii, şi, pe de altă parte, să permită relansarea economiei şi creşterea economică. De aceea este nevoie acum să apăsăm această pedală a acceleraţiei de a reforma piaţa muncii. E bine să se ştie că cei care se opun Codului Muncii pe care îl promovăm refuză, în fapt, posibilitatea de a avea de ales între mai multe oferte de noi locuri de muncă. În fapt, alianţa socialistă ce le spune românilor? "Mai bine să nu aveţi locuri de muncă şi să veniţi la noi, la stat, să întindeţi mâna, să fiţi dependenţi de pomeni electorale". Aceasta e schimbarea fundamentală de paradigmă pe care Codul Muncii o propune. Noi vă spunem aşa: un om care are un loc de muncă are cea mai bună formă de protecţie socială cu putinţă, pentru că are asigurări de sănătate, are asigurări de şomaj, are pensie asigurată. Dvs. vă opuneţi flexibilizării pieţei forţei de muncă, vă opuneţi, în fapt, ca oamenii să poată să aibă un al doilea loc de muncă, ca angajatorii să poată să angajeze mai uşor, sperând că, în continuare, oamenii vor rămâne masă de manevră pentru pomenile electorale pe care să le daţi, aşa cum aţi făcut-o de fiecare dată când aţi fost la guvernare şi aţi dus România acolo unde ştim cu toţii, în 2008. De aceea ne-am asumat acest lucru, pentru a pune capăt unui asemenea gen de politică în România. Cei care azi răspândesc cele mai grozave minciuni despre noul Cod al Muncii - şi mă refer în special la alianţa socialistă - le refuză tinerilor o şansă în plus pentru găsirea unui loc de muncă, a primului loc de muncă pentru foarte mulţi tineri. Cei care azi se opun Codului Muncii refuză sectorului privat o şansă majoră de dezvoltare, prin posibilitatea de a face mai uşor angajări. Cei care se opun Codului Muncii nu fac decât să îi defavorizeze pe foarte mulţi români care muncesc, îşi văd de treabă şi au performanţă la locul de muncă. Codul Muncii pe care îl propunem îi apără pe cei care muncesc corect, le întinde o mână patronilor care nu folosesc munca la negru.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, distinşi autori ai moţiunii,
Nu am văzut o frază în tetul moţiunii despre munca la negru. Nu scoateţi un cuvânt. Vei spune, probabil, că e bună reglementarea din Codul Muncii şi că dacă e bine, e bine. Vreau însă să vă întreb: de ce refuzaţi înlesnirea angajărilor şi cum aveţi pretenţia să se reducă munca la negru dacă nu înlesnim angajările de către angajatori? Pentru că, dacă refuzaţi să permiteţi angajatorilor să poată angaja mai uşor, în fapt, ce faceţi? Încurajaţi munca la negru, îi condamnaţi în continuare pe români să lucreze la negru fără să aibă securitatea oferită de pensie, şomaj şi asigurare ade sănătate. Viziunea pe care eu şi partenerii de guvernare - PDL, UDMR, UNPR şi Grupul minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor – o avem, propunerea noastră este următoarea: flexibilizăm angajările, dăm posibilitatea să se angajeze mai uşor, să se găsească mai uşor un loc de muncă, dar asprim sancţiunile pentru cei care utilizează munca la negru. Şi, cu alte cuvinte, mai mulţi cetăţeni ai acestei ţări vor avea locuri de muncă şi vor fi protejaţi la pensie, la şomaj şi la sănătate. Aceasta este linia corectă. Cum v-am spus - şi văd că doare -, dvs. doriţi în continuare ca cetăţenii acestei ţări să fie dependenţi de politicile populiste şi de pomenile electorale pe care să le daţi în campanie. Nu se mai poate. România este în UE şi trebuie să recupereze decalajele care o despart. Cu asemenea populisme nu putem fi competitivi.
Dragi colegi,
Haideţi să lucrăm cu materialul clientului, cu moţiunea de cenzură. Textul moţiunii de cenzură îl aveţi cu toţii în faţă şi aş vrea sa o întreb pe doamna profesor universitar doctor, doamna rector Andronescu, cum se numeşte faptul când copiezi dintr-o parte şi pui în alta şi îţi asumi dreptul de autor. Şi în legea educaţiei şi legile pe care dânsa le-a promovat, era instituţia plagiatului. Dragi parteneri din opoziţie, pentru că nu vă consider adversari - aş dori să fiţi parteneri într-un act de modernizare a statului român - aţi copiat 76 de prevederi din codul nostru. Cum se numeşte, asta, fraţilor? Alte 6 prevederi sunt similare cu cele existente în Codul nostru. Pentru ceilalţi care nu ştiu despre ce este vorba, vreau să fac o precizare. Uniunea socialistă sau alianţa socialistă, după ce Guvernul şi-a asumat răspunderea, a depus la Parlament un Cod al muncii în variantă proprie. Ei, în varianta aceasta proprie depusă de alianţa socialistă au preluat chiar cu virgulă şi cu greşeli uneori, 76 de prevederi din codul nostru. Am încredere că doamna ministru Andronescu vă va face o prelegere despre ceea ce înseamnă plagiatul în actul fundamental. Mai mult decât atât, paradoxul pe care l-am constatat este următorul. Nu numai faptul că au copiat, dar critică în moţiune ceea ce au copiat în textul lor. Exemple, distinşi colegi. Să mergem la textul moţiunii. La pagina 11, la mărirea perioadei de probă la angajare. Şi în textul Guvernului şi în textul dumneavoastră, perioada de probă de la angajare s-a majorat de la 30 de zile la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie, de la 90 la 120, pentru funcţiile de conducere. Criticaţi vehement şi înfieraţi această procedură, dar o aveţi la fel, distinşi colegi. Singura nuanţă pe care doriţi să o faceţi este că stabilirea concretă spune să se facă prin contractele colective de muncă aplicabile, dar acceptaţi fără rezerve şi dumneavoastră mărirea perioadei de probă. Să mergem mai departe cu grozăviile. La litera "c", tot de la pagina 11, spuneţi aşa: introducerea alineatului 5 la articolul 49 care, coroborat cu prevederea articolului 51 alineatul 1 şi articolului 56, alineatul 1 înseamnă, de fapt, desfacerea contractului de muncă pe perioada suspendării acestuia. Şi atenţie, aceste măsuri sunt aberante. Atât de aberante sunt, încât le-au copiat exact în Codul pe care l-au depus ei la Parlament. Ce să mai înţelegem? Le-aţi copiat şi le spuneţi că sunt aberante. Când sunt aberante? Când scrieţi în moţiune sau când le depuneţi sub semnătura dumneavoastră la Parlament? Mai mult decât atât, n-aţi înţeles nimic din instituţia suspendării contractului de muncă şi încetarea de drept a contractului de muncă. Cu alte cuvinte, vă miraţi dumneavoastră că, în cazul în care o persoană are contractul de muncă suspendat şi, din nefericire, intervine decesul, normal că este o cauză de încetare de drept a contractului de muncă. În viziunea dumneavoastră şi morţii ar trebui să lucreze. Asta înseamnă ceea ce dumneavoastră propuneţi prin textul pe care îl criticaţi. Mai departe. La pagina 13, prelungirea timpului de muncă zilnic şi săptămânal. Aţi preluat exact acelaşi text şi după care îl criticaţi. Vorbiţi de sclavagism, dar preluaţi sclavagismul în Codul dumneavoastră. Care e adevărata faţă, distinşi autori ai moţiunii? E o dovadă supremă de demagogie. Şi aici vreau să explic de ce. Şi în varianta depusă de către opoziţie şi în codul propus de noi se realizează o flexibilizare a ceea ce înseamnă timpul de muncă zilnic şi săptămânal, cu respectarea în integralitate a textului Constituţiei. Ce ne spune textul Constituţiei? 41, alineatul 3: „durata normală a zilei de lucru este în medie de cel mult 8 ore". Şi în Codul actual şi în Codul USL şi în Codul propus se stabileşte foarte clar că durata maximă de lucru pe săptămână este 40 de ore plus maxim 8 ore suplimentare, 48 de ore. Ceea ce noi permitem este ca perioada de referinţă în care se calculează media celor 48 de ore pe săptămână să fie patru luni de zile. Toţi sunt de acord cu această procedură, iar prin înţelegerea părţilor în cazul contractelor se poate merge la şase luni sau chiar la 12 luni, dacă există acord, şi toată lumea este de acord. Dar, pe televiziuni şi în declaraţii sforăitoare, toţi afirmă că asta înseamnă sclavagism. Deci este o minciună, repet, o intoxicare, care doreşte doar să ofere populaţiei informaţii greşite cu privire la Codul Muncii. Deci, încă odată repet, aceeaşi prevedere este reprodusă indentic în ambele coduri. Punctul d, de la pagina 13, reducerea concediului de odihnă. Exact aceleaşi prevederi pe care le are Codul aprobat de Guvern sunt şi în codul dvs., dar le înfieraţi cu mânie proletară. Care este concluzia. Că la dvs, în cadrul alianţei socialiste, nu ştiu unii ce fac alţii. Adică unii au scris textul moţiunii, alţii au promovat Codul, pentru că nu se putea ca pe de-o parte să promovaţi, iar pe de altă parte să criticaţi în textul moţiunii. Şi şirul acestor exemple, evident, poate continua. Aş vrea să mai insist asupra unui demers care a fost insuficient explicat: contractul de muncă pe durată determinată. Şi aici observ că această instituţie a contractului de muncă a fost insuficient explicată sau, altfel spus, a fost denaturată de către aceia care au dorit să nu fie promovat Codul Muncii. În fapt, şi vreau să se reţină exact, contractul de muncă pe durată nedeterminată rămâne regula. Prin excepţie, este posibil să se încheie contracte de muncă pe durată determinată. S-a putut observa faptul că România deţine în UE cea mai mică pondere a contractelor de muncă pe durată determinată în ponderea contractelor de muncă. Suntem pe locul 27 în UE. Asta ce înseamnă? Că este mai greu să-ţi poţi găsi un loc de muncă şi patronii sunt încurajaţi să plătească la negru. Ce propunem în fapt? Ca durata contractului de muncă pe durată determinată să crească de la 24 de luni la 36 de luni sau să poată merge până la sfârşitul unui contract sau proiect cu acordul părţilor, dar în nicio situaţie să nu depăşească perioada de cinci ani şi, atenţie, nu nouă ani, cum în mod eronat afirmă alianţa socialistă. Şi în sprijinul unui asemenea argument, alianţa socialistă invocă un caz european, cazul Poloniei, spunând: „vedeţi, o ţară care are practic cele mai multe contracte de muncă pe durată determinată are şi o rată mare a şomajului”. Fals, distinşi autori de la alianţa socialistă! Polonia şi-a modificat legislaţia muncii în anii 2002-2003, când aveau un şomaj de 20%. Atunci îl avea! Astăzi, uitaţi-vă în Eurostat, are un şomaj sub 10%. De ce? Pentru că a ştiut să-şi flexibilizeze piaţa forţei de muncă şi a luat măsuri de reforme structurale în economie şi a permis să depăşească mult mai uşor perioada aceasta de criză economică. Deci exact argumentul pe care dvs. îl folosiţi se întoarce împotriva dvs, pentru că a fost ţara care a făcut la timpul potrivit măsurile necesare de flexibilizare a pieţei forţei de muncă. De ce nu invocaţi Germania? Sau nu sunteţi de acord cu ce înseamnă munca în stil german? Pentru că acolo contractele de muncă pe durată determinată au o perioadă chiar până la 8 ani şi este o piaţă extrem de flexibilă şi are una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din UE, pentru că piaţa muncii este flexibilă. Nu ştiu de ce nu îl invocaţi pe Christopher Pissarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010, citat ieri chiar şi de "Ziarul Financiar", care spune: "soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, acestea fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piaţa muncii". În Spania, spune acelaşi laureat al Premiului Nobel, unde rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice de 43%, aproape că nu s-a folosit deloc sau nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când în Germania, unde există în prezent deficit de forţă de muncă şi cel mai scăzut nivel al ratei şomajului din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire pentru că a permis flexibilizarea pieţei muncii prin contracte temporare. Ce vrem, în fapt, şi noi prin modificarea Codului Muncii? Să dăm posibilitate tinerilor să îşi găsească mai uşor un loc de muncă, să dăm posibilitate angajatorilor să îi angajeze mai uşor. Şi, cu alte cuvinte, să beneficieze de protecţia socială la pensie, la şomaj sau la sănătate.
Distinşi colegi,
Încă o dată subliniez, renunţaţi la intoxicările pe care le-aţi făcut inducând opinia publică în eroare cu privire la modificările Codului Muncii. În încheiere, vreau să mai spun un singur lucru: acest cod al muncii va aduce, împreună cu Legea zilierilor, sute de mii de locuri în economia românească. Acest cod al muncii va aduce pentru angajatori posibilităţi suplimentare de a angaja mai uşor. Acest cod al muncii va limita munca la negru prin faptul că cei care o vor mai utiliza după intrarea lui în vigoare vor risca sancţiunea aspră a amenzii penale sau chiar a închisorii. Prin acest cod al muncii tot mai puţini oameni din această ţară vor sta cu mâna întinsă la pomeni electorale şi ajutoare sociale şi vor avea un loc de muncă sigur, un loc de muncă din care să îşi protejeze familia şi din care să beneficieze de asigurări de sănătate, de şomaj şi de o pensie la bătrâneţe. Acesta este scopul adevărat al Codului Muncii pe care îl propunem şi motivul pentru care vă solicit, distinşi colegi parteneri din coaliţie, să respingeţi moţiunea de cenzură înaintată de opoziţie. Vă mulţumesc.