N O T Ă D E F U N D A M E N T A R E

la Hotărârea Guvernului nr. 1221 /2011
pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de Incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012 – 2020

Secţiunea 1
Titlul prezentului act normativ

Hotărâre pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de Incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012-2020

Secţiunea a 2-a
Motivul emiterii actului normativ

1. Descrierea situaţiei actuale
Prezenta Strategie a fost elaborată ca urmare a finalizării implementării Strategiei Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr.430/2001, pentru perioada 2001-2010. Noua Strategie are la bază Memorandumul aprobat de Guvernul României în data de 18 martie 2011, denumit „Linii directoare privind incluziunea romilor pentru perioada 2011-2020”, Programul Naţional de Reformă 2011 – 2013 şi Comunicarea Comisiei Europene „Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020”.
Conform Comunicării Comisiei Europene din 2011 „Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020” incluziunea minorităţii romilor este una dintre cele mai stringente probleme sociale în Europa. Cu toate că responsabilitatea principală pentru incluziunea socială şi economică a minorităţii romilor revine autorităţilor publice, incluziunea romilor este un proces dual, care presupune o schimbare în mentalitatea majorităţii oamenilor, dar şi în mentalitatea membrilor comunităţii romilor, o provocare pentru care se impun acţiuni ferme, desfăşurate într-un dialog activ cu minoritatea romilor, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE.
Potrivit „Raportului Riscuri şi inechităţi sociale în România” – elaborat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice (CPARSD) în septembrie 2009 „problemele prioritare ale romilor rămân cele de acces la educaţie (inclusiv de eliminare a cazurilor de segregare), menţinerea în sistemul de educaţie pe ciclurile secundar şi superior (în special pentru fetele din comunităţi tradiţionale), acces la formare în profesii moderne, acces la piaţa muncii şi la locuinţe şi condiţii de locuire decente.”
La nivel de politici publice pentru romi, raportul CPARSD a identificat următoarele probleme:
1. În ceea ce priveşte accesul la educaţie, un caz special de neparticipare la educaţie este cel al copiilor aparţinând minorităţii romilor, în special cei din comunităţi tradiţionale şi cu preponderenţă al fetelor. Fetele rome se con¬fruntă cu riscuri disproporţionate, inegalitatea de gen fiind mai pronunţată în cazul populaţiei rome.
Din cauza lipsei capitalului uman şi material al locuitorilor din comunităţile locuite preponderent de minoritatea romilor, „instituţiile care le deservesc – şcoală, dispensar – funcţionează cu resurse reduse, într-o perpetuă situaţie de criză.”
Conform datelor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului dintre cei 660 de mediatori şcolari formaţi în perioada 2003-2009, în anul şcolar 2009-2010 doar 424 dintre ei erau angajaţi de către Inspectoratele Şcolare Judeţene sau autorităţi locale. Problema reală intervine în anul şcolar următor, 2010-2011, în sensul diminuării numărului de mediatori şcolari angajaţi, astfel fiind incluşi în sistemul educaţional numai 376 dintre aceştia.
2. În domeniul ocupare, raportul Comisiei arată că, „aproximativ 53% dintre bărbaţii romi şi 23% dintre femeile rome realizează muncă plătită, însă doar 36% dintre bărbaţii romi care realizează muncă plătită sunt salariaţi, comparativ cu 77% dintre bărbaţii care nu aparţin minorităţii romilor. Raportat la totalul populaţiei adulte, doar 19% dintre bărbaţii romi şi 11% dintre femeile rome au statut de angajaţi, comparativ cu 40% dintre bărbaţii de alte etnii şi, respectiv, 31% dintre femeile de alte etnii.” Problema cea mai mare este ponderea redusă a salariaţilor în mediul rural unde reprezintă doar 36% din populaţia ocupată faţă de 92% în mediul urban. În prezent, în agricultura românească încă lucrează 30% din populaţia ocupată, faţă de 5% în ţările UE, dar ponderea în PIB a agriculturii este de doar 8%. Ratele de ocupare sunt deosebit de mici în rândul tinerilor (15-24 ani) şi femeilor (care au vârsta de pensionare cu 5 ani mai mică decât a bărbaţilor dar speranţa de viaţă cu peste 6 ani mai mare).
Cumularea caracteristicilor asociate cu riscurile privind ocuparea conduce la scăderea drastică a şanselor de a fi ocupat în munci salariale. Spre exemplu, atunci când tinerii sunt din mediul rural, sunt femei şi aparţin şi minorităţii romilor au şanse infime de a lucra în economia formală.
3. În ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate publică, raportul Comisiei arată că aproximativ 59,2% din populaţia aparţinând minorităţii romilor, stabilită în mediul urban şi rural, îşi consideră starea de sănătate ca fiind bună şi foarte bună, în timp ce 40,2%, o consideră proastă şi foarte proastă. Bărbaţii îşi apreciază starea de sănătate ca fiind bună şi foarte bună în proporţie de 65%, iar femeile în proporţie de doar 54%.
Începând cu noiembrie 2008, autorităţile publice locale sunt responsabile de acoperirea cu servicii de asistenţă medicală comunitară şi asistenţă medico-socială a populaţiei din zonă şi în special a celei din comunităţile defavorizate. Adesea, mediatorii sanitari nu reuşesc să lucreze în echipă cu asistentul comunitar în contextul descentralizării.
Mediatorul sanitar îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor publice de asistenţă socială organizate de autorităţile administraţiei publice locale şi deserveşte un număr de 750 beneficiari cu accent pe mamă şi copil.
4. Situaţia ocupaţională precară se reflectă direct în calitatea locuirii:
Aproximativ 29% din romi au o densitate de locuire de peste 3 persoane/cameră şi 12,6 m2/ persoană, comparativ cu cei de altă etnie unde ponderea este de doar 3,7% şi suprafaţa medie/persoană este de 22,3 m2. 2/3 dintre romi trăiau în locuinţe „noi”, construite după 1990; acestea sunt, însă, construite predominant din chirpici (43,2% din total în anul 2006).
În 2006, cercetările reunite în Barometrul Incluziunii Romilor (Fundaţia pentru o Societate Deschisă), arătau că romii trăiesc în marea lor majoritate în zonele periferice ale localităţilor (83%), în comunităţi compacte (77%). Doar 40% dintre ei deţin o locuinţă în proprietate şi un sfert locuiesc în case proprietatea părinţilor, preponderent în mediul rural. În mediul urban, 14,2% au locuinţe închiriate de la stat şi doar 1,2% locuinţe sociale. Un procent de 66% din populaţia aparţinând minorităţii romilor au un contract legal valabil, 4% au contracte expirate iar 30% nu au nici o formă de contract a locuinţei în care stau. Un procent semnificativ (2,7%) trăieşte în locuinţe improvizate, în cadrul acestui procentaj regăsindu-se:
- aproximativ 15% dintre romi ce nu au acces la electricitate în casă, faţă de 2% în toată populaţia;
- în zonele urbane doar 27% dintre romi au apă curentă în casă, faţă de 90% dintre cei de alte etnii;
- 53% dintre gospodăriile rome erau dotate cu frigider în 2007, faţă de 92% ale persoanelor care nu aparţin minorităţii romilor;
- 8% dintre gospodăriile rome aveau un calculator, faţă de 24% dintre vecinii care nu aparţin minorităţii romilor din aceleaşi localităţi.
5. Cultura romă este cvasi-orală, consecinţă a absenţei unor structuri eficiente de formare şi reprezentare autoreferenţială, care să permită saltul de la o cultură populară slab alfabetizată, la o cultură modernă, integratoare în setul de valori ale contemporaneităţii. Consecinţa acestui fapt este dezvoltarea slabă a unei pieţe interne de idei/realităţi sociale, o precaritate a spaţiului public/consensului rom. În vreme ce aspiraţia şi competiţia societăţilor moderne este eficientizarea structurilor de învăţare socială/publică, cultura romă rămâne subdezvoltată. În acest context este nevoie urgent de o reconstrucţie a valorilor, prin promovarea unor măsuri menite să combată decalajul socio-cultural dintre cultura romă şi cultura românească. Lipsa unui efort constructiv în scopul unei comunicări autentice între culturi este una dintre sursele subdezvoltării. În condiţiile unei Uniuni Europene lărgite, în care romii sunt o minoritate europeană în dialog cu culturile naţionale, „sarcinile comune” se vor multiplica inevitabil, iar imperativele culturale ale acestora vor deveni tot mai evidente.
La conştientizarea mai rapidă a acestor imperative poate contribui substanţial o serie de măsuri specifice domeniului cum ar fi: organizarea şi dezvoltarea unor reţele de revalorizare a patrimoniului cultural al minorităţii romilor, implementarea unor programe de sprijinire a exprimării în limba romani, de exprimare a elitelor culturale şi artistice provenite din rândul minorităţii romilor, dezvoltarea proiectelor teatrale în cadrul Studioului Ion Budai Deleanu pentru a se genera un repertoriu specific şi un corp de profesionişti (actori, regizori) pentru un viitor teatru în limba romani, organizarea periodică a unor expoziţii tematice prin care să se acumuleze baza necesară înfiinţării unui muzeu al culturii şi civilizaţiei romilor.
6. O problemă majoră a serviciilor de protecţie a copilului este „lipsa de focalizare a intervenţiilor spre comunităţile cu risc crescut de părăsire a copilului, de abuz, neglijare şi exploatare prin muncă, identificate în funcţie de zonele vulnerabile.” Şi atunci când se intervine, ”intervenţiile sunt fragmentate nu concertate şi sunt marcate de lipsă de coordonare.” Trebuie menţionat şi că, deşi există puţine posturi de asistenţi sociali pentru serviciile de prevenire, ele sunt ocupate adesea de personal medical restructurat şi nu de asistenţi so¬ciali profesionişti”, inclusiv de asistenţii sociali romi.
7. Prevenirea şi combaterea discriminării: romii continuă să fie subiect de discriminare în ceea ce priveşte accesul la serviciile publice, piaţa muncii şi prezentarea în mass-media, aceste atitudini fiind întreţinute de stereotipuri negative şi prejudecăţi înrădăcinate în mentalitatea publică.
Indiferent că este vorba despre căutarea unui loc de muncă sau chiar despre locul de muncă, discriminarea etnică pe piaţa muncii are cel mai mare impact asupra populaţiei UE. 38% dintre cei care îşi caută un loc de muncă au fost discriminaţi în ultimele 12 luni. Pe ultimul loc în topul primelor zece cazuri de discriminare la locul de muncă se numără românii din Italia.
De asemenea, într-un sondaj al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, discriminarea exercitată de personalul medical a fost evidenţiată ca o problemă specifică pentru romi.
2. Schimbări preconizate
Scopul Strategiei Guvernului de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012 – 2020 este asigurarea incluziunii socio-economice a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor prin implementarea unor politici integrate în domeniul educaţiei, ocupării forţei de muncă, sănătăţii, locuirii, culturii şi infrastructurii sociale.
Totodată, Strategia Guvernului urmăreşte responsabilizarea autorităţilor publice centrale şi locale, a minorităţii romilor şi a societăţii civile pentru creşterea gradului de incluziune socio-economică a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor.
Prin implementarea prezentului proiect de act normativ se urmăreşte realizarea următoarelor obiective generale:
(1) Asigurarea accesului egal, gratuit şi universal al cetăţenilor români de etnie romă la educaţie de calitate la toate nivelurile în sistemul public de învăţământ, pentru a sprijini creşterea economică şi dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere.
(2) Promovarea educaţiei incluzive în cadrul sistemului educaţional, inclusiv prin prevenirea şi eliminarea segregării, precum şi combaterea discriminării pe baze etnice, de statut social, dizabilităţi sau alte criterii care afectează copiii şi tinerii proveniţi din grupuri dezavantajate, inclusiv romi.
(3) Stimularea creşterii ocupării forţei de muncă a persoanelor aparţinând minorităţii romilor şi creşterea atractivităţii pentru investiţii.
(4) Stimularea măsurilor de promovare a sănătăţii care să contribuie la creşterea accesului cetăţenilor aparţinând minorităţii romilor la serviciile de sănătate publică şi la creşterea speranţei de viaţă.
(5) Asigurarea de către instituţiile centrale, locale şi partenerii sociali a condiţiilor de locuit decente în comunităţile defavorizate din punct de vedere economic şi social, precum şi asigurarea accesului la servicii publice şi mică infrastructură.
(6) Păstrarea, dezvoltarea şi afirmarea identităţii culturale (limba, obiceiuri, patrimoniu) a minorităţii romilor.
3. Alte informaţii